• Mecanismele funcţionării astrologiei - Lumi în interiorul lumilor
• Logica holistică în astrologia modernă
• Astrologia în cotidian - Opoziţia Mercur - Saturn şi blocajul unei reţele de calculatoare

LUMI ÎN INTERIORUL LUMILOR O introducere privind teoria fractalilor în astrologie (An introduction to fractal-scaling in astrology) de Michelle Jacobs Traducere de Elena Nainer (cu acordul scris al autoarei) Consultant: Mihaela Dicu Publicat in Astrele nr. 19

   Astrologia este cel mai cuprinzător dintre subiecte, şi încerc să fiu imparţială cu fenomenele care ar putea avea impact asupra mea ca astrolog. Astfel, atunci când am dat peste o carte despre "ştiinţa modernă", disciplină născută din studiul sistemelor dinamice complexe, atenţia mi-a fost numaidecât atrasă. Susţinătorii acestei ştiinţe noi se străduiau să descrie funcţionarea sistemelor complexe, dar pe măsură ce citeam mi-a devenit tot mai limpede că descriau totodată străvechiul sistem de modelare numit astrologie.

   Odată cu apariţia geometriei fractale şi cu conceptul de dimensiuni auto-asemănătoare, am câştigat un model teoretic pentru «corespondenţa astrologică» şi pentru principiul acauzal al «sincronicităţii» (coincidenţa semnificativă) - ambele concepte fiind rezultate ale holismului. Astrologia este o cosmologie a unităţii; unitatea cosmosului cu sinele, a sinelui cu circumstanţa. Şi ori de câte ori facem o corelaţie între ceresc şi terestru sau între coincidenţe, nu e vorba decât de o expresie firească a acestui întreg.

   Cei din vechime au intuit auto-asemănarea reprezentărilor la scară a fractalilor ca fiind «mecanismul» astrologiei: macrocosmos/microcosmos; ce e deasupra se multiplică dedesubt. Tot ce era mai mic era înţeles în termenii a ceea ce era mai mare şi tot ce era mai jos în termenii a ceea ce era mai sus. Mai de curând, Dane Rudhyar spunea că astrologia e «algebra vieţii» - dar privită ca aplicaţie practică a proceselor auto-asemănării, astrologia ar putea fi mai degrabă denumită «geometria fractală a vieţii». Găsim fractalitatea lucrând la orice nivel al astrologiei, iar horoscopul este încercarea noastră de a înţelege relaţiile care există în cadrul proceselor dinamice ale universului nostru.

   Sunt multe feluri în care modelul astrologic îşi relevă auto-asemănarea. Pattern-urile timpului şi spaţiului privite ca fractali stau la baza anumitor tehnici cum ar fi direcţiile şi progresiile secundare, unde planetele progresate sunt văzute ca indici ai desfăşurării vieţii. Altfel spus, mişcarea zilnică a unei planete este văzută precum un fractal (la scară mai mică), al mişcării acesteia în decurs de un an. Nu contează cum tai formele întregului, acesta se întrevede. Casele horoscopului sunt «reprezentarea fractală în sistem diurn» a zodiacului, care de fapt este acelaşi «set», dar la «scară anuală». În echivalent geodezic, planeta Pământ este privită ca un zodiac fractal, unde zero grade Berbec corespunde cu zero grade longitudine Greenwich. Decanii fiecarui semn îi conţin pe toţi ceilalţi de acelaşi element ca al lor. Şi cel mai mare fractal al oricărei utilizări practice reale a astrologiei, „era astrologică", este fractalul unei particularităţi de scară mult mai mare, „perioada precesională" sau „Marele An" (nota tr.: 25920 de ani, perioada necesară punctului vernal pentru a parcurge tot zodiacul şi a reveni la aceeaşi longitudine celestă)

   Aspectele, sau «sindroamele armonice», sunt fractalizări ale cerului - «înscrieri ale poligonului în sferă». Ce altceva sunt aspectele dacă nu nişte fracţiuni ale cercului? Jung spunea că numărul este «arhetipul ordinii», iar în sisteme precum astrologia, ordinea ia forma unui desfăşurător. Hărţile armonice iau naştere prin divizarea semnelor în zodiace miniaturale - şi apoi în zodiace şi mai mici, în interiorul acestor zodiace. Zodiacul însuşi reprezintă un continuum dinamic -ciclul vieţii- unde fiecare semn poate fi văzut drept un stadiu al unui proces complex de dezvoltare. Zodiacul este o reprezentare fractală simbolică a perpetuului Ciclu al Anotimpurilor, începând cu «impulsul» iniţial al Berbecului, care se transmite de-a lungul semnelor şi atinge în final maximumul de entropie în Peşti, doar pentru a începe din nou ciclul - universul veşnic repetitiv.

   În natură, ordinea coexistă cu hazardul. Modelul folosit în mod curent pentru a descrie forma general-predictibilă a unui sistem este «atractorul». De exemplu, un râu de munte este în general predictibil prin faptul că apa va curge alegând drumul de minimă rezistenţă. Dar «cărările» moleculelor de apă din şuvoi sunt impredictibile. Atractorul (forma general predictibilă) este alcătuit din particularităţi la scară mică, auto-asemănătoare, dar deocamdată impredictibile. În astrologie, în mod similar, fiecare planetă, semn şi casă conţin în sine o multitudine de componente auto-asemănătoare. Planetele, semnele şi casele sunt "atractori arhetipali" - forme general predictibile, în care găsim haosul fluctuant al detaliilor impredictibile. Ele pot lua forme la fel de divers similare precum guvernarea lui Neptun atât asupra "ambarcaţiunilor" cât şi asupra "vinului", dar astrologii le recunosc pe ambele ca fiind faţete diferite ale aceluiaşi giuvaier - sunt manifestări auto-asemănătoare ale aceluiaşi "TOT" determinat.

   La fel, harta naşterii este un set atractor datorită configuraţiei planetelor la naştere. Dar pe măsură ce aceste modele se desfăşoară în timp, ele sunt supuse feedback-ului haotic al mediului înconjurător. Chiar şi gemenii cu acelaşi ADN se dovedesc a fi diferiţi pentru că moleculele de ADN iau un curs uşor diferit în dezvoltarea fiecărui copil în parte. Există întotdeauna suficient de mult haos în fundal, şi destul feedback, pentru a fi siguri că gemenii "identici" nu sunt niciodată perfect identici. Acelaşi lucru este valabil şi-n ce-i priveşte pe aşa numiţii «gemeni astrologici». Întotdeauna sunt suficient de multe diferenţe în mediul înconjurător ca să fim siguri că aceştia îşi vor dezvolta propriul liber arbitru în cadrul determinismului la scară mare indus de pattern-urile lor natale. Ne naştem într-un anumit punct în spaţiu-timp şi purtăm cu noi calităţile fractale respective. Aceasta este «soarta». Alegerea constă în ceea ce facem cu detaliile.

   Având în minte aceste lucruri, este uşor de înţeles în ce situaţie dificilă se găsesc astrologii atunci când caută răspunsuri precise într-o hartă natală. Este cu putinţă să prezică cu certitudine caracteristicile la scară mare ale unui tranzit al lui Neptun, de exemplu: că va servi la dizolvarea structurilor şi atitudinilor existente. Dar forma exactă (la scară mai mică) pe care o va lua această disoluţie este supusă detaliilor de circumstanţă.

   Odată ce am devenit conştienţi de procesele de auto-asemănare care acţionează în univers, ni se schimbă şi viziunea de ansamblu asupra lumii. Iar acest lucru ne permite să privim unele dintre vechile şi obositele noastre probleme dintr-o perspectivă cu totul nouă. Discuţiile cu privire la sistemul de case folosit, de exemplu, ar putea fi rezolvate acceptând că fiecare sistem este doar o perspectivă diferită - ca şi când ai face o fotografie mai întâi dintr-un unghi, iar apoi din altul. Diferitele sisteme de case folosite sunt doar moduri diferite de a privi aceeaşi structură. Ca şi în cazul setului Mandelbrot, selectăm şi apoi mărim o parte a acestei structuri, scoţând la iveală mereu tot mai multe intricări şi nuanţe. Sunt multe căi de a diviza cerul fractal, şi fiecare diviziune contribuie la înţelegerea întregului.

   Pe măsură ce ştiinţa modernă îşi dezvoltă cadrul de referinţă în efortul de a-şi unifica teoriile, descoperim că devine mai puţin mecanicistă şi mai holistică. Şi, într-un final, ştiinţa va ajunge să îmbrăţişeze încet şi sigur tocmai principiile care au inspirat dintotdeauna astrologia. La fel ca şi sistemele pe care le studiază, oamenii de ştiinţă se întorc către ei înşişi. Descoperă că universul este, aşa cum reiese din cuvânt, o unitate.

[top]

• LOGICA HOLISTICĂ ÎN ASTROLOGIA MODERNĂ

De la general la particular şi invers, această modalitate de abordare m-a ajutat să înţeleg ceea ce J. C. Smuts afirmă, că « Întregul şi părţile se influenţează reciproc şi se modifică reciproc » (Holism – Enciclopedia Britannica) sau că « adevărata astrologie este « matematica totalităţii » (Dane Rudhyar - Astrologia personalităţii).

Mă voi axa numai pe Modelul planetar în această lucrare.

Ca modalitate de abordare astrologică, Modelul planetar a fost pus în evidenţă de către astrologii americani. Este un gen de abordare mai puţin folosit, dar cred că merită toată atenţia. Trebuie să recunosc că studiul meu pe această temă este în faza de început, în desfăşurare, însă calea rămâne aceeaşi.

Astfel că, am început să reanalizez hărţile natale ale cunoscuţilor şi chiar ale celebrităţilor.

Ce model planetar prezintă la naştere fiecare individ, ce-şi propune el să rezolve ?

Să rezolve probleme relaţionale – modelul Balansoar întâlnit la Gregorian Bivolaru.

Balansoar  sau Clepsidră – se referă la axa relaţională. Este tipul Balanţă care caută echilibru şi armonie în relaţii, trăieşte numeroase experienţe relaţionale. Este format din două grupuri de planete în opoziţie.

Să rezolve o stare proprie de devenire, printr-o autoprovocare, în care să-şi dovedească sieşi că se poate autodepăşi – modelul Pâlnie pe care l-a folosit pe deplin Albert Einstein sau Adolf Hitler sau Agatha Christie.

Pâlnia sau Găleata are 9 planete grupate într-un unghi de 150-190 grade, iar a zecea separată de cel puţin 60 grade, care reprezintă Ansa, cea care susţine cele nouă planete. Este tipul Scorpion. Tipul Pâlnie canalizează energia prin intermediul planetei ansă; prin ea se vor obţine cele mai multe satisfacţii.

Să-i determine şi pe ceilalţi – modelul Locomotivă. Un exemplu este Dwight D. Eisenhower, Giacomo Puccini.

Locomotiva sau Marele Unghi in care cele zece planete sunt repartizate pe 230-250 grade. Este tipul Berbec. Planeta conducătoare este capitală, ea furnizează energia motivantă a Locomotivei.

Să ignore propria persoană şi să lupte pentru o « misiune » - modelul Bol, extraordinar pus în practică de Nicolae Tesla, Bill Clinton.

Bolul sau Emisfera in care cele zece planete sunt grupate într-un unghi de 150-190 grade. Este tipul Cancer. Tipul Bol este motivat de evenimente exterioare, luptă pentru o cauza, pentru o « misiune ».

Să fie un vizionar, curios să afle orice în toate domeniile – modelul Împrăştiere.

Împrăştierea unde cele zece planete sunt repartizate în jurul hărţii cerului. Este tipul Gemeni prin curiozitate, abilitate şi adaptare. Este un vizionar, dacă nu este prea împrăştiat.

Să trăiască experienţe în care să-şi dovedească sieşi şi celorlalţi propria viziune despre lume – modelul Evantai, foarte edificator la Edgar Cayce sau Amalia Earhart.

Evantaiul este format din noua planete repartizate în unghi de 80-130 grade, iar planeta ansă este în opoziţie sau la cel puţin 60 grade distanţă faţă de extrimităţile grupului. Planeta ansă a Evantaiului conduce cele noua planete.

Să-şi manifeste talentul deosebit, considerat ca o sarcină anume lăsată de Creator – modelul Tripod. Emoţionant, cât de profund a fost pus in practica de Sri Aurobindo.

Tripod sau Extensia este format din trei grupuri de planetele cu minim 60 grade distanţă între ele. Modelul Tripod conferă stabilitate. Tipul Tripod are o sarcină anume de îndeplinit pe care numai el poate să o rezolve.

Să-şi folosească magnetismul său puternic şi energia în sectoare de viaţă bine definite  -modelul Ciorchine, foarte bine pus în valoare, în special în sfera artistica, de Ringo Star, Tom Jones, Paul Mac Cartney, Harisson Ford, Julio Iglesias.

Ciorchinele sau Pachetul sau Colţul in care planetele sunt grupate într-un unghi de 80-130 grade. Tipul Ciorchine dispune de un magnetism anume.

Cel mai complex şi mai dificil de pus în practică, dar şi cel mai rar întâlnit este modelul Cvadruplet.

Cvadrupletul este format din patru grupuri de planete în aspect de cuadratură, din care una izolată în focar. Tipul Cvadruplet îşi utilizează energiile de o manieră practică.

Iată câteva exemple de modele planetare: Agatha Christie, născută la 15 septembrie 1890, ora 4 GMT, în Anglia –Torquai, are în harta natală modelul Pâlnie. Agatha Christie este renumită prin romanele sale poliţiste. Ansa este formată din Neptun şi Pluton, în conjucţie strânsă, la 1 grad orb. Misterul şi crima sunt puse în pagină sub semnul Gemenilor. Tipul Scorpion al Pâlniei a determinat-o pe Agatha Christie să pătrundă în cele mai ascunse lăcaşuri ale minţii, cu flerul ei de detectiv, unde Pluton se manifestă din plin. Mai mult, conjucţia cu Neptun face ca iluzoriu sa iăsă la suprafaţă, prin intuiţie şi creativitate, calităţi conferite de Neptun.

Dacă la tipul Pâlnie, individul este canalizat spre afirmarea de sine, ansa îi susţine acţiunea, tipul Evantai este condus spre o „misiune”. Ansa Evantaiului atrage energiile celor nouă planete, ca un vampir, spre a-l face să reacţioneze. Amalia Earhart, născută la 24 iulie 1897, 23H30’, în Kansas, are în harta natală modelul Evantai. Amalia Earhart a fost recunoscută ca prima femeie-pilot din lume. Ansa, în acest exemplu, este formată din Uranus şi Saturn, în conjuncţie, la 1 grad orb. Aripile lui Uranus au zburat spre înălţimi. Conjuncţia lui Uranus (neobişnuit) cu Saturn (construcţie), a determinat-o să arate lumii întregii (Luna - popularitate) că orice tensiune interioara, (vezi cuadratura marginilor), orice gând (Gemeni) poate deveni realitate, aici pe Pamant (Fecioara), dacă reacţionezi (Marte) la şansa oferită de divinitate (Jupiter). Cuadratura marginilor este formată din Luna în Gemeni şi conjuncţia Marte, Jupiter în Fecioară.

Un alt model foarte puternic este Locomotiva. Ca exemplu edificator l-am ales pe Giacomo Puccini, născut în Italia, la Lucca, la data de 22 decembrie 1858, 1H18’ GMT. Compozitor italian de talie universală, Giacomo Puccini a lăsat posterităţii opere ca: Tosca, Boema, Madame Butterfly, Turandot. În harta natală (vezi imaginea in josul paginii) planeta conducătoare, capitală pentru acest model, este Saturn (constructie) în semnul Leului (acţiune), în casa a X-a, casa realizării sociale. Energia motivantă a lui Saturn ţine tot ansamblul temei. Saturn este în trigon cu Venus (sentiment), ultima planetă a modelului, în ordinea semnelor. Ceea ce începe Saturn, Venus finalizează. Venus este în Săgetător (muzica), în casa a II-a, casa punerii în practică a talentelor cu care a fost înzestrat, plus că este guvernatoarea Ascendentului. De remarcat recepţia mutuală a Soarelui cu Saturn.

   Modelul planetar uneori nici nu se poate determina, caz în care individul nu are o direcţie precisă. Odată stabilit modelul planetar într-o astrogramă, el este motorul temei; astrologul vede spre ce este atras sau împins individul. Dar indiferent de modelul planetar, fără liberul arbitru, potenţialul de evoluţie al individului, sau dharma sa, nu poate fi atins. De la naştere şi până la realizarea programului de viaţă, multe evenimente se desfăşoară. Cu toţii avem perioade fericite dar şi nefericite, de-a lungul vieţii. Importantă este evoluţia spirituală a individului. În această direcţie se îndreaptă astrologia holistică. Harta cerului este un TOT. Fiecare individ are cel mai potrivit model ca să ducă la îndeplinire programul său de viaţă, servindu-se de liberul său arbitru. Important este să acţioneze. Cum foarte frumos spunea parintele Galeriu : « timpul este distanţa dintre lansarea ofertei divine şi momentul în care mă decid să răspund acesteia ». Cu toţii, suntem autorii evoluţiei noastre.

[top]

• Astrologia în cotidian - OPOZIŢIA MERCUR-SATURN ŞI BLOCAJUL UNEI REŢELE DE CALCULATOARE

   În viaţa de zi cu zi se produc evenimente mai mici sau mai mari, care ne afectează mai mult sau mai puţin. Ele se produc, dar nu întotdeauna ne dăm seama care este cauza. De multe ori ne iau pe nepregătite, iar câte o dată chiar ne copleşesc. Când totul ni se pare perfect, atunci apare ceva care dărâmă «piramida». Natura se auto-creează permanent şi permanent trebuie să gândim cu un pas, doi, înainte. Este un joc continuu, care ne ajută să înţelegem ce înseamnă creaţia.
   Aş vrea să vă relatez un eveniment care acum mi se pare relativ minor, dar care în momentul producerii lui mi-a creat destule griji. Este vorba despre efectul opoziţiei dintre Mercur şi Saturn. Concret, despre o reţea de calculatoare care s-a blocat. Când zic reţea de calculatoare, automat mă gândesc la Vărsător, Mercur, Uranus şi Saturn (guvernatorul tradiţional al Vărsătorului). Mercur este cel care generează evenimentele, care ne influenţează cel mai mult în viaţa de zi cu zi. Uranus transportă informaţia în eter, iar Saturn este cel care a creat structura, «piramida».
   Este o relaţie între mine, eveniment şi George, creatorul «piramidei». Evenimentul s-a produs pe 22 ianuarie 2004, pe la ora 11 dimineaţa (10h54m), în Bucureşti. Deci suntem în Vărsător (semn legat de circulaţia electronică a informaţiei), în ziua lui Jupiter şi... la ora lui Mercur, bineînţeles, că doar el este în discuţie, generatorul de eveniment!
   Harta momentului are Ascendent în Berbec, conjunct cu Marte în casa I şi în careu cu Chiron din casa a X-a, a profesiei. Ascendentul în Berbec indică acţiune imediată, cu atât mai mult cu cât Marte e în casa I. Norocul vine de la trigonul lui Chiron în casa a X-a cu Jupiter, aflat în casa a VI-a - sfera serviciului zilnic, dar şi de la Pars Fortunae în casa I. Chiar dacă opoziţia Mercur-Saturn a subliniat calitatea scăzută a «piramidei» şi ne-a creat probleme, evenimentul a fost salutar pentru că ne-a arătat punctul sensibil, locul unde trebuia acţionat. Opoziţia fiind angulară, a avut mai mult impact. Mercur, pe Mijlocul Cerului, iar Saturn, guvernatorul Mijlocului Cerului, în opoziţie cu Mijlocul Cerului. Saturn în opoziţie cu Mijlocul Cerului indică clar sau atrage atenţia că este ceva slăbit în fundamentul «piramidei», iar opoziţia cu Mercur a forţat rezolvarea sau re-crearea fundamentului. În concret, restructurarea bazei de date.
   Aspectul sau harta astrală a evenimentului s-a mulat blând peste hărţile noastre natale, şi a mea dar şi a lui George. De aceea nici nu s-a produs vreo stricăciune, doar un blocaj, de cca. o oră. Eu sunt născută pe 5 septembrie 1953, la ora 19h00, în Bucureşti. De notat că Mercur este guvernatorul semnului meu solar şi că sunt născută pe o conjuncţie sub 2 grade orb între Soare şi Mercur - generatorul de eveniment. De notat însă şi că Jupiter, care tranzitează semnul meu solar, a fost foarte cumsecade şi până la urmă m-a ajutat să depăşesc problema, să reconstruiesc «piramida». La mine - Soarele natal se află pe punctul lui Thales, între Mercur în tranzit care traversează casa a X-a şi Saturn, co-guvernator al casei a X, iar Jupiter (guvernatorul Mijlocului Cerului natal) traversează semnul solar natal, în casa a VI-a.
   George este născut pe 7 iulie 1954, la ora 12, în Adjud, sub semnul Racului, cel tranzitat acum de Saturn, una dintre planetele implicate în opoziţia în discuţie. 4 planete şi Nodul Sud formează un cluster în Rac, la zenit: Jupiter pe Mijlocul Cerului, Mercur retrograd, Soare şi Uranus. Saturnul său natal se află în casa I, în Scorpion. George are în natal Saturn în trigon cu Jupiter, Mijlocul Cerului şi Mercur. Saturn în tranzit reorganizează legăturile. De asemenea, Luna, guvernatorul general al hărţii natale, în tranzit, este în aspect de trigon cu Luna din natal aflată la Ascendent. Opoziţia, aşa cum o descrie Adrian Cotrobescu în Astrologia Practică, este: „Aspect major creat de plasarea astrelor faţă în faţă într-o poziţie de rivalitate [...]
În faţa celor două forţe care se înfruntă deschis, subiectul este prins între două focuri şi se vede obligat să lupte rând pe rând cu fiecare dintre ele, sau poate alege calea simbiozei: cu mijloacele oferite de prima caută să rezolve problemele ridicate de cealaltă, şi invers."
   Ceea ce am şi făcut, şi eu şi George, în situaţia prezentată. Am ales calea simbiozei.

[top]